COMUNICAREA NONVIOLENTĂ
Un limbaj al vieții
Comunicarea non-violentă (CNV) reprezintă un model de comunicare dezvoltat în anii 1960 – 1970 de către Marshall Rosenberg şi care poate constitui un mijloc de rezolvare a conflictelor, precum şi o modalitate de a deveni conştienţi de impactul gândirii şi al utilizării limbajului în conversaţiile zilnice. În relaţiile de afaceri, CNV ne ajută să întărim moralul angajaţilor, să rezolvăm conflictele la locul de muncă rapid şi eficient, să oferim un serviciu de clienţi mai eficient, să îmbunătăţim aptitudinile de muncă în echipă.
CNV se adresează tuturor celor care îşi doresc altfel de relaţii, pline de satisfacţii, bazate pe respect reciproc, pe înţelegerea sentimentelor şi nevoilor proprii şi ale celor cu care vrem să intrăm în legătură. Este o abordare care poate fi aplicată eficient la toate nivelurile de comunicare şi în situaţii diverse: relaţii intime, familii, şcoli, organizaţii şi instituţii, terapie şi consiliere, negocieri diplomatice şi de afaceri, dispute şi conflicte de orice natură.
De multe ori nu ştim să exprimăm ceea ce vrem cu adevărat să spunem, nu ştim să ascultăm, nu ne simţim înţeleşi de cei cu care vorbim, interpretăm şi judecăm ceea ce auzim. Rezultatul: frustrare – atât în cel care exprimă, cât şi în cel care recepţionează mesajul. Comunicăm, dar rezultatul nu e cel pe care ni l-am dori. Este ceea ce Marshall Rosenberg, cel care a pus bazele CNV, numeşte condiţionare culturală. Am fost educaţi să judecăm, să emitem pretenţii, să credem că exprimarea sentimentelor e un semn de slăbiciune, să nu ne recunoaştem vulnerabilităţile.
Sfera de aplicabilitate a CNV este foarte variată, de la relaţii interpersonale, la negocieri la nivel internaţional, vindecare personală, schimbare socială, vindecarea adicţiilor şi tulburărilor post-traumatice, recuperarea foştilor deţinuţi. Acest model de comunicare transformă furia, atitudinile destructive şi comportamentele nedorite în acţiuni mai paşnice şi mai utile. Noţiunile de „sacrificiu”, „compromis”„impunere a vointei” nu fac parte din acest model.
Principiul de bază este acela că orice acţiune umană are ca scop împlinirea unei nevoi. Descoperirea şi comunicarea acestor nevoi pot consolida legăturile interumane, cooperarea şi, la nivel global, pacea. Nevoile sunt cele ce pun viaţa în miscare. În clipa în care le identificăm, putem găsi şi strategiile cele mai bune pentru a le împlini, pastrând în acelaşi timp în minte şi în suflet respectul pentru cei care ne înconjoara.
Abilitățile de CNV ne vor ajuta:
- Să depășim tiparele de gândire care duc la sentimente de vină, rușine, frică și deprimare.
- Să transformăm furia sau frustrarea în crearea de coaliții și să obținem rezultate prin cooperare.
- Să găsim soluții bazate pe siguranță, respect reciproc și consens.
- Să ne satisfacem nevoile individuale, comunitare, ale familiei, școlii și societăți în moduri care îmbogățesc viața, creând structuri sociale în care nevoile tuturor să poată fi împlinite.
- Să ne eliberăm de efectele experienţelor din trecut şi ale condiţionării culturale.
- Să dezvoltăm relaţii bazate pe respect reciproc, compasiune şi cooperare
Prin CNV înțelegem că:
- Orice acțiune este o încercare de a veni în întâmpinarea unor nevoi nesatisfăcute.
- Satisfacerea nevoilor prin cooperare, nu prin competiție este mai sănătoasă pentru toată lumea.
- Oamenilor le place să contribuie la starea de bine a celorlalți atunci când o pot face de bunăvoie.
Prin CNV avem șansa să:
- Să clădim relații mai bune.
- Să ne satisfacem nevoile în moduri care respectă atât valorile proprii cât și pe ale celorlalți
- Să ne vindecăm de experiențele și relațiile dureroase din trecut
The difference between what we do and what we are capable of doing would suffice to solve most of the world’s problems
Mahatma Gandhi
În ce constă procesul de Comunicare Nonviolentă (CNV)?
1. Observăm ce se întâmplă efectiv într-o situaţie: ce observăm că spun sau fac ceilalţi? Artificiul e să fim capabili să exprimăm această observaţie fără să introducem nici o judecată sau evaluare.
2. În continuare, identificăm şi exprimăm sentimentele pe care acţiunea descrisă ni le trezeşte. Suntem jigniţi, speriaţi, bucuroşi, amuzaţi, iritaţi?
3. În a treia fază, identificăm şi învăţăm să exprimăm nevoile care se ascund în spatele sentimentelor comunicare anterior. Când am ajuns la acest nivel, deja comunicarea nu mai poate da greş, dat fiind că există un număr finit de nevoi umane pe care le împărtăşim cu toţii. Deşi realităţile pe care le trăim sunt foarte diferite, nevoile pe care le avem în viaţă sunt aceleaşi.
4. A patra componentă este o cerere foarte specifică, momentul în care exprimăm ceea ce dorim de la persoana cu care comunicăm.
Astfel, o parte a CNV constă în exprimarea acestor patru informaţii foarte clar. Celălalt aspect al comunicării constă în primirea aceloraşi patru tipuri de informaţie de la ceilalţi. Dacă ne menţinem atenţia concentrată asupra zonelor menţionate şi îi ajutăm pe ceilalţi să facă la fel, creăm un flux al comunicării: ce observ, ce simt, de ce am nevoie, ce anume cer pentru a-mi îmbunătăţi viaţa; ce observi tu, ce simţi, de ce ai nevoie, ce anume ceri pentru a-ţi îmbunătăţi viaţa.
Nonviolența nu e o strategie pe care să o folosești azi și mâine să renunți la ea, nici nu e ceva care să te transforme într-o persoană umilă sau ușor de manipulat. Nonviolența înseamnă imprimarea unor atitudini pozitive pentru a înlocui atitudinile negative ce predomină în noi. Tot ceea ce facem este condiționat de motive egoiste – Ce am eu de câștigat? – cu atât mai mult într-o societate materialistă care prosperă de pe urma individualismului brutal. Niciuna dintre aceste concepții nu favorizează constituirea unei familii, comunități, societăți sau națiuni omogene.
Nonviolența înseamnă să lași partea pozitivă din tine să iasă la suprafaţă. Înseamnă să te lași condus de iubire, respect, înţelegere, apreciere, compasiune și grijă pentru ceilalți.
CNV pune accentul pe asumarea responsabilității alegerilor și îmbunătățirea calității relațiilor ca scop prioritar.
